Sabato scorso, alle ore 17, nella basilica di sotto le Due Torri, c’è stato un concerto veramente particolare di musica antica romena. Una parte del gruppo di musica antica Anton Pann, più precisamente i coristi studenti di teologia, ha presentato dei brani di Pasqua e di Quaresima. Un’ora di delizia superlativa… di sicuro non di facile ascolto, ma commuovente e illuminante, di accurata e sentita esecuzione. Un’intelligente ed equilibrata scelta di stili e spazi ha ricordato la complessità e la ricchezza di sfumature della storia e dell’anima romena: suoni greci, turchi, ebraici e occidentali dell’ ‘700 e dell’ ‘800 che non sono poi così lontani da noi…

Non sono un musicologo, tutto quello che potrei dire sarebbe opinabile… tranne la mia felicità.

Adombrata poi, come ogni volta, ahimè, che devo pensare o parlare della prima patria, da quello che ormai è il modus operandi dei nostri connazionali. La serata era stata organizzata dal parroco romeno ortodosso, con l’appoggio della Patriarchia Romena Ortodossa – e gli unici romeni a essere invitati sono stati quelli di rito ortodosso e il console generale. Oltre a loro e al “nucleo ecumenico” bolognese (formato da italiani) erano presenti solo i parrocchiani di Santi Bartolomeo e Gaetano e qualche fortunato che aveva visto uno dei tre (TRE) manifesti affissi davanti a qualche chiesa. Tra di loro anche una mia amica, che ci ha avvertito la mattina stessa. Neanche una telefonata è arrivata ai padri cattolici, di rito latino o bizantino, oppure agli protestanti, pur sapendo che la comunità “gira” intorno ai luoghi di culto! La chiesa era vuota a metà. Uno schiaffo sulla faccia di quelli bravi ragazzi e di quello che loro rappresentavano quella sera. Un biglietto da visita bruttissimo!

Sâmbăta trecută, după-masa, în bazilica de  sub “cele două turnuri “, a avut loc un concert cu adevărat  special de muzică veche românească. Parte din grupul de muzică veche Anton Pann, mai precis coriştii studenţi în teologie, a prezentat cântece de Paşti şi de Postul Mare. O oră de placere superbă … mişcătoare şi luminoasă, cântată cu acurateţe şi sentiment. O gamă inteligentă şi echilibrată de stiluri şi spaţii au amintit complexitatea şi bogăţia de nuanţe a istoriei şi a sufletului românesc: sunete greaceşti, turceşti, evreieşti şi occidentale din secolele ‘700 şi ‘800,  de când nu a trecut chiar atât de mult timp …
Eu nu sunt un muzicolog, tot ce pot spune este opinabil … în afară de fericirea mea.
Umbrită, ca întotdeauna, din păcate, când mă gândesc sau  vorbeasc despre România, de ceea ce este de acum modus operandi a conaţionalilor noştri. Seara a fost organizată de către preotul ortodox român, cu sprijinul Patriarhiei Române – şi unicii români invitaţi  au fost cei de rit ortodox şi consulul general. În afara lor şi a “nucleului ecumenic” bolognez (format din italieni) au fostprezenţi doar enoriaşii Sf. Bartolomeu şi Gaetano şi puţinii norocoşi care au văzut unul dintre cele trei (TREI) afişe în faţa unei biserici. Printre ele, de asemenea, o prietenă, care ne-a avertizat de cu dimineaţă. Nici măcar un telefon către părinţii  catolici de rit latin sau bizantin, sau către comunităţile protestante, ştiind că întreaga comunitate e organizată în jurul preoţilor! Biserica a fost pe jumătate goală. O palmă  pe obrazul băieţilor şi a ceea ce au reprezentat în acea seară. O carte de vizită urâtă!

Annunci