Ieri è cominciato il percorso per il riconoscimento professionale dei mediatori culturali della Provincia di Bologna, organizzato da Futura e Irecoop. In italiano, il primo corso generale per mediatori culturali nella nostra città. Durerà 300 ore, di cui 100 di stage.

Sono già stati attivati altri tre percorsi simili, uno in città e altri due in provincia. È un po’ sconcertante vedere la grande varietà di percorsi che abbiamo fatto, perlomeno quelli venti colleghi che ho conosciuto ieri. Innanzitutto, non siamo tutti mediatori culturali, e alcuni non lavoreranno come tali neanche alla fine del corso. Impiegati, volontari di varie associazioni, assistenti sociali… Non riuscirò a capire esattamente i criteri della selezione, perché tutti, tranne tre, si sono avvalsi della possibilità di riconoscimento dei crediti, e faranno pochissime ore di aula, nella seconda parte dell’anno. Perciò non riuscirò a conoscere i miei colleghi.

Così ieri ho seguito una lezione d’antropologia culturale fatta su misura, mia e di H., una bellissima attrice turca disoccupata. Con il delizioso regalo che ci ha fatto la professoressa di parentesi sul teatro e la filosofia. Aggiungo il particolare che H. esclama ogni tanto “che bello tornare di nuovo a scuola”, come lo faccio anch’io, dando al tutto un’aria molto amichevole e familiare. Capirete quanto mi sento privilegiata. Quello che poteva essere un esercizio mnemonico per raggiungimento di un buon voto all’esame finale si preannuncia invece come una grande goduria.

Ieri a început parcursul spre recunoaşterea calificării profesionale a mediatorilor culturali din provincia Bologna, organizata de Futura şi Irecoop. În limba română, primul curs general de mediatori culturali în oraşul nostru. Va dura 300 de ore, inclusiv 100 de stagiu.

Există alte trei grupuri, unul în  oraş şi alte două în judeţ. Este un pic ameţitoare varietatea de rute pe care le-am făcut, cel puţin cei douăzeci de colegi cu care m-am întâlnit ieri. În primul rând, nu suntem toţi mediatori, iar unii nu vor lucra ca atare, chiar şi după curs. Angajaţi, voluntari în diferite organizaţii, lucrători sociali … Nu pot înţelege exact criteriile de selecţie, pentru că toţi, în afară de trei, s-au folosit de posibilitatea de recunoaştere a creditelor formative, şi vor face foarte puţine ore de aulă, în a doua jumătate a anului. Prin urmare, nu voi reuşi să-mi cunosc colegii.

Aşa ca ieri am participat la o lecţie în antropologie culturale adaptată pentru mine şi pentru H., o frumoasă actriţă turcă, şomeră. Profesoara ne-a făcut cadou incursiuni în teatru şi filozofie! Adaug  detaliul că H. exclamă, din când în când, “ce bine e să fii din nou la şcoală”, ca şi mine, creând o atmosferă foarte prietenoasă şi familiară. Mă simt privilegiată. Ceea ce putea fi un exerciţiu de învăţat pe de rost pentru obţinerea unei note bune la examenul final se anunţă mai degrabă ca un deliciu.  

Annunci