Mi preoccupo spesso, per tanti motivi. Non mi rovino la vita per cose che non posso cambiare, ma voglio essere sicura che da vero non posso fare niente in merito.

L’associazione dei romeni naviga in acque molto turbolente, non riuscirà mai a raggiungere lo scopo per quale l’abbiamo creata. Sognavo attività meravigliose e utili, ora probabilmente dovremmo chiudere bottega.

Poco tempo fa mi hanno proposto di entrare in politica a livello locale, per rappresentare la comunità romena: non mi è sembrato maturo il momento, ed io non sono la persona adatta, così ho detto di no.

Così mi rimane, oltre al lavoro di mediatrice, questo blog.

Mi preoccupano molto le misure di austerità che il governo romeno ha adottato. Il paese era già allo stremo: corruzione, malgoverno, impoverimento del capitale umano per causa dell’emigrazione … e chi più ne ha più ne metta … Adesso saranno ridotti del 25% dei salari e del 15% le altre fonti di redito statale: pensioni, assegni di disoccupazione … Non ci saranno più aiuti per il pagamento delle bollette, né gratuità sui mezzi di trasporto pubblico per anziani e studenti. 12 milioni di romeni soffriranno, e parecchio, forse non solo quest’anno, ma anche nel 2011. Ovviamente, come nel caso della Grecia, nessuno crede veramente che le misure funzioneranno. Non sarà solo l’economia ad affossarsi. Il morale è già a terra, la fiducia non si trova neanche a cercarla con la candela.

Devo fare la Cassandra: tanta gente che ha perso la speranza non vedrà davanti a se nessun’altra strada che l’emigrazione. Sarà un periodo molto triste per chi se ne andrà e per chi rimarrà. Chissà come accoglierà l’Europa questa nuova ondata di gente che ha il diritto di spostarsi legalmente, ma che nessuno vuole nel proprio cortile.

Posso solo sperare che prima di fare la valigia i nostri connazionali si prenderanno la briga di imparare la lingua del paese scelto, di contattare degli amici per cercare prima un’abitazione. La vita è dura, una lotta contro i pregiudizi, anche per chi vive in un paese estero da anni e ne conosce bene la lingua e le leggi, ma può essere una vera trappola, e molto amara per chi è buttato di colpo in un mondo che non comprende.  Sono convinta che in tanti non s’immaginino nemmeno che in un paese ricco ci sono di nuovo epidemie di malattie collegate alla povertà. Nelle periferie di Bologna, per esempio, ci sono immigrati contagiati di flagelli che sono state debellate da anni nel loro paese d’origine. Ma come si può fare prevenzione vivendo in una baracca umida senza elettricità e acqua corrente? Per il cibo ci sono le mense del Caritas e di altri enti caritatevoli, e tanta gente di buon cuore regala vestiti, ma senza una casa sana si può anche morire. Se poi non ci si riesce a lavare e a lavare i vestiti nessuno ti da lavoro. Un lavoro che spesso non c’è nemmeno per i “regolari” e gli italiani…

Îmi fac griji de multe ori, pentru mai multe motive. Nu-mi smulg părul  pentru lucruri care nu se pot schimba, dar vreau să fie sigură că nu pot face nimic.

Asociaţia Românilor nu o duce prea bine, nu își va atinge scopul pentru care am creat-o. Am visat  activităţi minunate şi utile, acum, probabil, va muri.

Nu cu mult timp în urmă mi s-a propus să intru în politica la nivel local, ca să reprezint comunitatea românească: cred că nu a sosit încă momentul, iar eu nu sunt persoana potrivită, aşa că am spus nu.
Îmi rămâne, în afară de activitatea de mediatoare culturală, acest blog.

Sunt foarte preocupată de măsurile de austeritate pe care le-a adoptat Guvernul român. Ţara era deja pe muchia prăpastiei: corupţie, gestionare defectuoasă, sărăcirea capitalului uman, datorită emigraţiei … şi aşa mai departe, şi aşa mai departe … acum va fi redus cu 25% salariul şi 15% alte surse de venituri de stat: pensii, ajutoare  de şomaj … Nu vor mai fi acordate  nici ajutoare pentru plata facturilor, nici gratuități pentru mijloacele de transport public pentru seniori şi studenţi. 12 milioane românii vor avea de suferit, probabil, nu numai în acest an, ci, de asemenea, în 2011. Desigur, ca şi în Grecia, nimeni nu consideră că măsurile vor avea efectul anunțat. Nu numai economia se scufundă. Moralul este deja la pământ, încrederea nu se găsește nici s-o cauți cu lupa.

Mă simt  Cassandra: o mulţime de oameni care şi-au pierdut speranţa nu vor vedea nici o  altă cale  decât emigrarea. Va  fi o perioadă foarte tristă pentru cei care vor pleca şi pentru cei care vor rămâne. Cum va primi Europa acest nou val de persoane care au dreptul de a circula în mod legal, dar nimeni nu îi vrea în curtea sa?

Nu pot decât să sper că, înainte de a -și face valiza, concetăţenii noştri vor face efortul  de a învăţa limba țării alese și își vor contacta prietenii, pentru a găsi o casă din timp. Viaţa este grea, o luptă contra prejudecăților, chiar pentru cei care locuiesc  într-o ţară străină de mai mulți ani şi cunosc limba şi legile, dar poate fi o capcană, şi foarte amară, pentru cei care sunt brusc aruncați într-o lume pe care nu o înţeleg. Sunt convinsă că mulţi nu își imaginează că într-o ţară bogată, există noi focare de boli legate de sărăcie. La periferia oraşului Bologna, de exemplu, există imigranţi care au fost infectați de boli eradicate de mulţi ani în ţara lor de origine. Dar cum se poate preveni boala trăind într-o colibă umedă, fără electricitate sau apă curentă? Pentru produsele alimentare există cantinele  Caritas şi ale altor organizaţii de caritate, şi mulţi oameni cu inimă bună dăruiesc haine, dar fără o casă sănătoasă se  poate muri. În plus, pe cei care nu se pot spăla și nu își pot spăla hainele nimeni nu îi angajează. Un loc de muncă, de multe ori nu există, chiar şi pentru “imigrații în regulă” şi italieni …

Annunci