I miei sono tornati in Romania. L’effetto è quello di un intervento a cuore aperto in quale il medico si è dimenticato di praticare l’anestesia.

Su Facebook ho trovato alcuni cari amici dal tempo dell’università. Sono docenti presso famose università all’estero. Nessuno in Italia, ovviamente. Capisco perché mi chiedono in tanti come mai ho deciso con il cuore quando mi ci sono stabilita, anziché scegliere con la testa.

Il secondo anno dal mio arrivo pensavo di riprendere il dottorato di ricerca in estetica, la tesi abbandonata su “Mistici, romantici ed esistenzialismo. Tipologie del tacere”. Dev’essere stato un’altra persona, o un sogno, non mi sembra vero …

 Ai mei s-au întors în România și eu mă simt ca în timpul unei operații pe cord deschis unde medicul a uitat să administreze anestezia.

Am găsit pe Facebook câțiva prieteni dragi din timpul facultății. Unii dintre ei sunt profesori ai unor universități prestigioase din străinătate. Evident, nici unul în Italia. Înțeleg foarte bine de ce lumea mă întreabă des cum de am ales cu inima țara în care să mă stabilesc, și nu cu creierul.

 În al doilea an după sosirea aici cochetam cu ideea de a relua doctoratul în estetică, pe care îl abandonasem cu puțini ani în urmă: “Mistici, romantici și existențialiști. Tipologii ale tăcerii”. Visam, sau era altcineva?

Annunci