Non riesco dormire. Userò di nuovo il blog come un diario, confidente, per fortuna, muto. Per fortuna, perché non vorrei sentirmi rispondere niente, prenderei male qualsiasi risposta.

Chiusa la parentesi di colore emozionale, eco cosa volevo condividere con voi: la mia ferrea decisione di non candidarmi per una carica politica. Non sono, e, credo, mai sarò interessata a un posto di consigliere in Comune o nei quartieri. Continuerò a rifiutare le offerte. Non sono adatta.

Non l’ho dico perché soffro di complessi d’inferiorità – cosa comunque vera: non riesco a spiegarmi il mio completo fallimento nel vivere di lavoro proprio se non con la mia inadeguatezza, a tante, troppe situazioni …

Io – l’ho detto e l’ho ridico – sono un poeta, una casalinga, una melomane, una fidanzata che vive di amore, una sognatrice. Non una negoziatrice. Non un leader.  Sono una selvatica. Il mio filosofo preferito è Kierkegaard, per carità!

Questo non vuol dire che non m’interesso alla politica. Faccio parte del MoVimento 5 Stelle, perché non è un partito, ma un luogo della comunità, dell’interesse comune, del rispetto, del cambiamento.  Sosterò il gruppo con tutto quello che posso dare, non solo con il voto. Purtroppo posso poco adesso, la rabbia e la frustrazione mi ruba energie, ma non starò a piangere sul latte versato.

Non mi sento capace di portare avanti il gruppo pari opportunità – vi svelo un segreto: nella mia vita non mi sono mai sentita capace di fare qualcosa. Semplicemente l’ho fatto.  E allora questo gruppo camminerà, perché la gioia di fare parte di una realtà così seria, vivace, viva, la certezza di preparare il futuro va ripagata. Far parte del MoVimento è una droga, se entri non esci più, ci si sente parte di qualcosa che risanerà l’Italia, di una normalità che credevo persa per sempre. Il mio grazie per tutto questo sarà superare le mie infinite paure e indecisioni – di nuovo, l’ho ribadisco, sono proprio fatta così, paurosa e indecisa ma capace di agire come se non lo fossi.

Spero abbiate capito quello che volevo dire: sono felice che esistano tante persone che mettono la vita degli altri prima dei loro interessi. Voglio stare con loro, perché mi piacerebbe diventare come loro.

Nu reușesc să dorm, așa că voi scrie câteva gânduri, fericită că blog-ul nu-mi poate răspunde. Orice răspuns acum m-ar irita sau răscoli.

Închid această paranteză și trec la subiect: sunt ferm hotărâtă să nu candidez pentru nicio funcție politică, nici de consilier în Primărie, nici în cartier. Voi continua să refuz toate ofertele. Nu sunt potrivită pentru acest rol.

Nu o spun din cauză că sufăr de complexe de inferioritate – deși le am cu adevărat: nu reușesc să înțeleg de ce nu pot trăi din propria mea muncă, decât prin convingerea că sunt neadecvată …

Am spus-o mai sus și o spun din nou – sunt un poet, o casnică, o melomană, o îndrăgostită care trăiește din iubire, o visătoare. Nu sunt o negociatoare. Nu sunt un leader. Sunt o sălbatică. Fira-ar să fie, filosoful meu preferat e Kierkegaard!

Asta nu înseamnă că nu ma interesează politica. Fac parte din MoVimento 5 Stelle, pentru că nu e un partid, ci un spaziu al întregii comunități, al interesului comun,al respectului, al schimbării. Voi continua să susțin mișcarea cu tot ce pot, nu doar cu un vot. Din păcate acum pot face puțin, furia și frustrarea îmi răpesc puterile, dar nu rămân să-mi plâng de milă.

Nu mă simt în stare să conduc discuțiile din grupul egalității de șanse – vă spun un secret: niciodată nun m-am simțit în stare de nimic, pur și simplu am trecut la fapte. Deci și acest grup își va lua zborul, pentru că trebuie să răsplătesc bucuria de a face parte dintr-o realitate atât de serioasă,vie, vitală, și certitudinea de a pregăti viitorul. A face parte din Mișcare e ca un fel de drog, odată ce începi nu poți să te lași, pentru că te simți parte din valul care vă însănătoși Italia, dintr-o normalitate despre care credeam că nu mai există. Multumesc-ul meu pentru toate acestea va fi depășirea infinitelor mie temeri și nehotărâri  – repet, eu sunt fricoasă și nehotărâtă, dar sunt în stare să merg înainte ca și cum aș fi tocmai pe dos.

Sper că ați reușit să înțelegeți ceea ce doream să scriu: sunt dericită că există atât de multe persoane care pun viața celorlalți înaintea propriilor interese. Vrea să rămân alături de ei, pentru că îmi doresc să devin ca ei.  

Annunci