Non voglio parlare di tutte le ingiustizie o le irregolarità nell’/dell’INPS. Ci vorrebbe una vita. Mi basta l’ultima, che balza all’occhio.

L’INPS è riuscito a risanare i suoi conti grazie ai contributi dei lavoratori stranieri, che hanno un’età media minore di quella italiana, per cui ancora in età produttiva, e soprattutto grazie al grande numero di contribuenti stranieri che perdono il permesso di soggiorno, tornano nel paese d’origine, dove non le viene erogata la pensione. Direste: e l’INPS ringrazia … No! L’INPS fa il gesto dell’ombrello.

La legislazione europea chiede che sia garantito un assegno a tutte le famiglie numerose, nel nostro caso: italiani, comunitari ed extracomunitari in possesso del permesso di lungo soggiorno (la carta di soggiorno). Italia ha deciso diversamente, erogandolo solo agli italiani e ai comunitari. Un giudice friulano aveva ribaltato questa decisione. L’INPS risponde: no. Perché? Perché no! Perché è meglio ricevere soldi che pagarli, perché è meglio non riconoscere troppi diritti alle persone che, la statistica insegna, diventeranno cittadini italiani a breve. Ma non lo sono ancora, quindi meglio risparmiare. Quanto ci costerà invece la discriminazione dei nuovi/futuri italiani, non solo in soldi, ma nella sopressione della pace sociale?

Nu am pretenția de a trata aici toate neregulile și injustițiile institutului de pensii. Nu ajunge o viață. Mă mărginesc să discut despre ultima dintre ele.

INPS a reușit să stingă pierderile financiare istorice datorită contribuțiilor muncitorilor străini, care au o vârstă medie mult mai scăzută decât cea italiană, drept care lucrează, nu beneficiază încă de pensii, și mai ales datorită marelui număr de persone care pierd dreptul la un permis de ședere, sunt obligați să se întoarcă în țara de origine, unde nu le este plătită pensia. Îți vine să spui: INPS ar trebui să mulțumească în genunchi. Nu! Dimpotrivă!

Legislația europeană cere ca țările membre să plătească o alocație tuturor familiilor numeroase, în acest caz: italiene, comunitare și extracomunitare în posesul permisului de ședere de lungă durată (carta di soggiorno). Italia a decis, însă, să asigure alocația doar italienilor și comunitarilor. Un judecător friulan a stabilit o sentință contrară acestui mod restrictiv de a aplica legea, dar INPS răspunde: nu. Un fel de: pentru că așa vrea mușchii mei. Pentru că e mai bine să încasezi bani, decât să-i scoți din portofel, pentru că e mai bine să nu recunoști prea multe drepturi persoanelor, chiar dacă, după cum arată statistica, peste câțiva ani vor deveni și ei italieni. Dar încă nu sunt, până sunt minori, deci mai bine se face un pic de economie. Cât ne va costa însă în viitor (chiar în cel apropiat) discriminarea noilor/viitorilor italieni, nu doar în bani, ci în ruperea păcii sociale?

Annunci