Che anno! E non è finito ancora!

Ho molto pregato dall’inizio dell’anno, e ho incontrato gente meravigliosa e sopratutto sono molto cresciuta.

Ho conosciuto i miei colleghi del corso di mediazione culturale, e ho capito che non sono sola, che mai lo sarò. Ho capito cose di me stessa che ignoravo, perché le ho viste brillare o adombrare i loro volti. Guardando negli occhi i miei docenti ho avuto il coraggio di alzare la voce, di parlare! Ma ci potete credere! Io che dico quello che penso, con dolore, decisione e gioia! Io che urlo la mia rabbia e proclamo il mio disprezzo per tutte le miserie che ci soffocano giorno per giorno in questo meraviglioso paese tanto sofferente!

Prima ancora ho avuto la grande gioia di capire, dopo tanti anni che la amo, la lirica. Una nuova forza nella vecchia costanza. Semplicemente, ho la prova di non poter neanche respirare senza sentire la musica.

Ho trovato la mia causa, la mia vocazione. E’ il mio mestiere, che già svolgo da 4 anni, ma adesso lo sento intrecciato al mio midollo osseo. L’ho interpreto un po’ a modo mio: non far passare nessuna ingiustizia, non lasciare nessun discriminato o triste senza fare tutto quello che posso per lui. Non lasciare nessuna lacrima senza provare a consolarla.

Ho scritto la mia storia al Think Outside The Box, perché non mi andava che tutti ne parlassero degli emigrati senza sapere di cosa parlano, e con disprezzo o invidia.

Ho parlato due volte davanti ad una telecamera di un canale tv nazionale – Rai3 e TVRomania International, perché nessun’altro voleva farlo, lasciando senza voce i romeni di Bologna.

Sono entrata nel MoVimento 5 Stelle e mi sento davvero a casa mia. Ogni volta che c’incontriamo vedo così tanta pulizia, onesta, entusiasmo, l’impegno di tutti si tocca con mano! Adesso vado, devo leggere e scrivere tanto per il prossimo incontro. Vado a cambiare il mondo con i miei amici! 

 

Ce-un an! Și nu s-a terminat încă!

M-am rugat foarte mult de la începutul anului, şi am cunoscut oameni minunati si mai presus de toate m-am maturizat.

Mi-am cunoscut colegii de la cursul de mediere culturală, şi am înțeles că nu sunt singură, că nu voi fi vreodată. Am învăţat lucruri despre mine pe care nu le știam, pentru că le-am văzut strălucind sau adumbrind feţele lor. Privind în ochii profesorilor mei am avut curajul să vorbesc, cu voce tare! Vă vine să  credeți! Eu – spunând ceea ce cred cu tristeţe, determinare şi bucurie! Ridic vocea cu mânie şi cu dispreţ pentru toate mizeriile cu care ne sufocă in fiecare zi țara aceasta minunată copleșită de atâta suferință!
Înainte am avut marea bucurie de a înțelege oprera, după atâţia ani că-mi place. O nouă forţă învigorează o iubire veche. Pur şi simplu, am dovada că nu pot respira, nu pot trăi fără muzică.
Mi-am gasit chemarea, vocaţia mea. Este meseria mea, pe care o fac deja de patru ani, dar acum mi s-a impletit cu măduva din oase. O interpretez “in felul meu”: nu las nici o nedreptate, nici o discriminare sau persoană tristă fără să fac tot ce pot pentru el. Nu las nici o lacrimă, fără să încerc să o consolez.
Am scris povestea mea în Think Outside The Box, pentru că nu suport ca toată lumea să vorbească despre emigranţi fără să ştie despre ce vorbește, şi cu dispreţ sau cu invidie.

Am vorbit de două ori în faţa unui aparat de filmat al unui canal de televiziune naţional –  Rai3  și TVRomânia Internațional, pentru că nimeni altcineva nu a vrut să facă acest lucru, lăsând fără voce românii de la Bologna.

Am intrat în Miscarea 5 Stele şi mă simt cu adevărat acasă. De fiecare dată când ne întâlnim văd curăţenia, cinstea, entuziasmul; angajamentul tuturor este palpabil! Acum mă duc, am de citit şi de scris  mult pentru şedinţa următoare. Mă duc să schimb lumea cu prietenii mei!

Annunci