Tag

, , , , ,

C’era una volta un tipo, di nome Ippocrate. Greco. Di mestiere faceva il medico.  Deve averlo fatto dannatamente bene, se ogni medico e odontoiatra, prima di cominciare a professare, depone un giuramento che porta il suo nome.

Ma vi annoio con storie del IV secolo avanti Cristo, e soprattutto con una storia dalla Grecia, che oggigiorno non è il massimo come punto di riferimento … E ancor di più, vi annoio con concetti astrusi come giuramento, dovere, onestà, umanità.

“Consapevole dell’ importanza e della solennità dell’ atto che compio e dell’ impegno che assumo, giuro: di esercitare la medicina in libertà e indipendenza di giudizio e di comportamento; di perseguire come scopi esclusivi la difesa della vita, la tutela della salute fisica e psichica dell’ uomo e il sollievo della sofferenza, cui ispirerò con responsabilità e costante impegno scientifico, culturale e sociale, ogni mio atto professionale; … “ Il resto del testo lo trovate, per esempio, nel sito dell’Università Magna Graecia, riportato sotto. http://www.unicz.it/didattica/corsi/anatomia_umana/giuramento_di_ippocrate_testo.htm

Il testo non è difficile da capire, ricordare, seguire per chi ha una cultura universitaria. Per questo non trovo che parole di biasimo per i professionisti del Pronto Soccorso degli ospedali di Bologna, che si rifiutano di visitare donne con febbre alta, dolori atroci e alcune con aborto spontaneo in atto, solo perché hanno i documenti sanitari scaduti, o non li hanno ancora. Mi rifiuto di trovare qualsiasi scusa per chi minaccia le donne senza documenti di chiamare i carabinieri se si rifiutano di lasciare le corsie dell’ospedale, magari solo perché sono prostitute. Manda via anche donne sposate, con documenti in regola e buona conoscenza della lingua, raccomandando loro un antidolorifico o di rivolgersi a strutture per gli stranieri. (Quali, di grazia, oltre la nostra squadra composta di ginecologa, ostetrica, psicologa, assistente sanitaria e mediatrici culturali – senza laboratorio o ecografo? Il Sokos, con 6 ore di servizio a settimana per una popolazione sterminata, anche di italiani? )

Davanti a me, nel consultorio con quale collaboro, c’e la locandina che l’Azienda Sanitaria Locale Bolognese fece nel 2009, che dice che in Emilia Romagna non c’è “NESSUNA DENUNCIA ALL’ AUTORITA’ GIUDIZIARIA DI CITTADINI STRANIERI SENZA PERMESSO DI SOGGIORNO”. Solo quattro anni fa. Il personale ospedaliero sembra quindi soffrire non solo di voti di memoria, ma anche di analfabetismo di ritorno.  Sempre davanti a me c’è la volontaria di un’associazione che mi dice che no, la signora che accompagna non andrà al Sokos, perché li i volontari non ce la fanno a visitare tutti nelle poche ore di apertura del centro. Così, davanti a noi, ci sono le donne e gli uomini che moriranno sul marciapiede dell’ospedale, per omesso soccorso – reato penale. Con buona pace di quel greco calvo dal naso lungo cui giuramento infastidisce inutilmente chi ha scelto la professione medica – vero? – per vocazione.

PS. Una buona parola anche per quelli operatori sociali che convincono le donne immigrate povere, senza famiglia e documenti e con la salute traballante di non ricorrere alla legge 194 per l’interruzione volontaria di gravidanza, ma di partorire i loro figli e lasciarli in ospedale per l’adozione. Non parlo di cattolici, ma di opportunisti che vogliono soddisfare la voglia di genitorialità delle coppie italiane.

 

A fost odată un tip pe nume Hipocrat. Grec. De meserie medic. Trebuie să fi fost al naibii de bun, dacă fiecare medic sau dentist înainte de a începe să profeseze, depune un jurământ care poartă numele său.  Dar vă plictisesc cu povești din secolul IV î.H., şi mai ales cu o poveste din  Grecia, care astăzi nu este cel mai potrivit punct de referinţă … Și chiar mai mult, vă plictisesc cu concepte obscure ca jurământ, datorie, onestitate, şi umanitate.

“Odată admis printre membrii profesiunii de medic: Mă angajez solemn să-mi consacru viața în slujba umanității;Voi păstra profesorilor mei respectul și recunostința care le sunt datorate;   Voi exercita profesiunea cu constiință și demnitate;   Sănătatea pacienților va fi pentru mine obligație sacră;   Voi păstra secretele încredințate de pacienți chiar și după decesul acestora;   Voi menține prin toate mijloacele onoarea și nobila tradiție a profesiunii de medic;   Colegii mei vor fi frații mei;   Nu voi îngădui să se interpună între datoria mea și pacient consideratii de naționalitate, rasă, religie, partid sau stare socială;   Voi păstra respectul deplin pentru viața umană de la inceputurile sale chiar sub amenintare și nu voi utiliza cunoștințele mele medicale contrar legilor umanității.   Fac acest juramant in mod solemn, liber, pe onoare!”   (Formularea modernă a jurământului lui Hipocrat, adoptat de Asociația Medicală Mondială în cadrul Declarației de la Geneva din anul 1975. )

Textul nu este greu de înţeles, de amintit şi de urmat de cei care au o cultură universitară. De aceea am doar cuvinte de condamnare pentru personalul serviciilor de urgență din Bologna, care refuză să vadă femeile cu febră mare, durere extremă, unele cu avort spontan  în decurs, doar pentru că au documente de sănătate expirate, sau nu le au încă. Refuz să găsesc scuze pentru cei care ameninţă femeile fără acte că vor  chema poliţia în cazul în care refuză să părăsească spitalalul, poate doar pentru că sunt prostituate. Alungă și  femei căsătorite, cu acte în tegulă și o bună cunoaştere a limbii, recomandându-le  un analgezic sau să se îndrepte către facilităţi pentru străini. (Care, vă rog frumos, în afară de echipa noastră compusă din  ginecolog, obstetrician, psiholog, asistent de sănătate și mediatori culturali, fără laborator sau ultrasunete?  Sokos, cu 6 ore de serviciu pe săptămână pentru o populaţie mare, și de italieni?)

În fața mea , în clinica unde lucrez, e un  poster realizat în 2009 de Compania bolognese de sănătate locală (publică) , care spune că în Emilia Romagna nu se face “NICIO SEMNALARE LA AUTORITATEA JUDICIARĂ A  CETĂȚENILOR STRĂINI FĂRĂ PERMIS DE ȘEDERE “. Cu doar patru ani în urmă. Personalul spitalelor pare să sufere nu numai de pierderi  de memorie, ci și de  analfabetism.  Tot în fața mea  este o voluntară dintr-o asociaţie, care îmi spune că nu o  va însoţi la Sokos pe doamna, deoarece voluntarii de acolo nu reușesc să  viziteze toți pacienții în cele 6 ore de orar săptamânal. Astfel în fața noastră sunt  femei şi bărbaţi, care vor muri  pe trotuarul  spitalului, pentru că li s-a refuzat asistența – un delict penal. Cu tot respectul pentru grecul chel cu nasul lung  al cărui  jurământ deranjează în mod inutil pe cei care au ales profesia de medic – nu-i așa? – din vocaţie.

PS. Un cuvânt drăgăstos și pentru acei lucrători sociali care conving femeile imigrante sărace, fără documente și fără familie și cu sănătatea șubredă să nu recurgă la legea 194 pentru avort, ci să nască copiii şi să-i lase  în spital pentru adoptare. Nu pentru că au frică de Domnul, ci ca să aibă copii de oferit familiilor bogate.

Annunci