Tag

, , , ,

Non ho soldi per una terapia, anche se avrei bisogno di parlare con uno psicologo BRAVO. Mi rimane, con un occhio di riguardo agli amici che non se la passano tanto bene, e non meritano di sorbirsi le mie lamentele, questo povero blog e voi, anonimi e forse inesistenti interlocutori .

Sono di nuovo a un punto di stallo con il lavoro. Sapendo che la realtà è solo metà del problema, e la metà più importante è la psiche, ho provato innanzitutto a fare amicizia con l’ansia, e poi a leggere, a mettere in pratica buoni consigli e corsi di formazione. Non credo che basta avere fiducia in se stessi per essere brava, non mi sembra nemmeno di essere insicura. Solo incredula. Quando un consulente del lavoro ammette che sbagli nella ricerca di lavoro, sì, ma che il tuo sbaglio sia quello di restare a Bologna, siamo alla frutta – non solo io – tutti noi.

Perché ho il DNA bacato e non riesco mai a mollare, farò un elenco delle cose che so fare o posso imparare in fretta, con brevi annotazioni accanto. Non si sa mai, la vecchia cara associazione libera d’idee potrebbe portarmi da qualche parte, per una volta …

Mediatrice interculturale: poco lavoro, precariato, la cooperativa vincerà l’appalto il 10 settembre e terranno me?

Traduttrice e interprete: mercato saturo, precarietà, problematica l’iscrizione all’albo.

Assistente di direzione: il mio CV non passa il filtro, anche se ho tante competenze ed esperienza.

Idem altre mansioni da segretaria/receptionist.

Copywriter: meglio non parlarne.

Docente: sto morendo dalle risate.

Receptionist d’albergo: non si assume, il mio CV non passa … e non ho la macchina per le locazioni più isolate.

Guida turistica: non è facile entrare al corso, che costa molto, il mercato è saturo ed io non parlo lingue proficue, come russo o cinese.

Pulizie, stiro, compagnia e baby-sitter: il lavoro comincia a scarseggiare, poi si trovano situazioni difficili, complesse, per 5 euro l’ora e orari assurdi, oppure “ a disposizione”, senza garanzia di chiamata.

Pasticcera: è solo un hobby, però mi piace è sono brava. Il corso costa troppo è io non ho esperienza.

Come cuoca … sembro l’apprendista strega …

Lavoro a maglia: costa troppo, non è più richiesto.

Sarta: sono lenta e ho dimenticato tanti segreti.

Decoratrice: idem.

Scrivere non è un mestiere, saltiamolo.

Ho provato come giornalista, non mi si confà.

Animatrice: non posso lasciare Bologna per lungo termine, mi sposo a ottobre!

Restauro mobili: mi piaceva, però i vapori delle lacche mi fanno male.

Adesso sono ancora più triste … continuo la lista un’altra volta, se no, finisce in insonnia.

Nu am bani pentru psihoterapie, deși am nevoie să vorbesc cu un psiholog BUN. Lăsând la o parte  prietenii care nu o duc prea  bine, și nu merită să-mi suporte plângerile, îmi rămâne acest biet blog și voi, interlocutori anonimi și, probabil, inexistenți.

Sunt din nou  într-un impas cu munca. Știu că realitatea este doar jumătate din problemă, și jumătatea mai importantă  este psihicul, am încercat mai întâi  să mă împrietenesc cu  anxietatea, apoi să citeasc și să pun în practică sfaturi bune și cursuri de formare. Nu cred că e suficient să ai încredere în tine ca să fii bun,  nu-mi pare nici că sunt  nesigură. Doar neîncrezătoare. Atunci când un consultant de muncă recunoaște că greșești în căutarea locului de muncă, da, dar greșeala ta este că rămâi la Bologna, am dat de fund – nu doar eu – noi toți.


Mediatoare interculturală: puțin de lucru, precarietate, cooperativa va câștiga contractul pe 10 septembrie și mă va confirma?

Traducătoare și interpret: piața e  saturată, precarietate, problematică înregistrarea la Albo.

Asistent Executiv: CV-ul meu nu trece filtrul, chiar dacă am  multe competențe și experiență.

Idem alte atribuții ca secretar / recepționist.

Copywriter: să trecem peste…

Profesoară: mor de râs.

Recepționist pentru hotel: nu se angajează, CV-ul meu nu trece … și eu nu am mașină ca să ajung la locurile cele mai îndepărtate.

Ghid turistic: nu se intră ușor la curs, care costă destul de mult, piața este saturată și eu nu vorbesc limbi profitabile, cum ar fi rusa sau chineza.

Curățenie, călcat, babysitting și companie: munca începe să lipsească, se oferă situații dificile, complexe, pentru 5 euro pe oră și orare ciudate, sau “la dispoziție”, fără garanție privind numărul de chemări.

Patiserie: e doar un hobby, dar îmi place și sunt talentată. Cursul este prea scump și  nu am experiență.

Bucătăreasă … brr, ucenicul vrăjitor …

Tricotat: costă prea mult, nu are căutare.

Croitoreasă: sunt lentă și am uitat multe secrete.

Decoratoare: idem.

Scrisul nu este o profesie, hai să-l sărim.

Am încercat ca  jurnalistă, nu mi se potrivește.

Animatoare: nu pot pleca din Bologna pentru termen lung, mă căsătoresc în luna octombrie!

Restaurare de mobilier: îmi plăcea, dar nu suport vapori de lac.

Acum sunt chiar mai tristă … Termin lista altă dată, dacă nu, se termină în insomnie.


Pentru că am  ADN-ul cu bube și nu pot renunța, voi face o listă de lucruri pe care le știu sau le pot învăța rapid, cu scurte adnotări. Nu se știe niciodată, asociația liberă de idei ar putea să mă ducă la un rezultat, de data asta …

Annunci