Tag

,

Ambasada României la Roma trimite în mod regulat informații utile românilor care s-au stabilit sau doresc să se stabilească în italia, sau celor care doresc să petreacă ceva mai mult timp în peninsulă. Public documentele primite astăzi. Mult succes tuturor!

Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale

 

  AMBASADA ROMANIEIîn Republica Italiană

 Informaţii utile pentru lucrătorii români din Italia

  • Începând cu 01.01.2012, vă puteți angaja ca şi cetăţenii italieni, fără a fi necesar să se îndeplinească vreo procedură suplimentară, întrucât aveţi acces liber în toate domeniile de activitate.
  • Vă bucuraţi de drepturi egale cu toţi ceilalţi cetăţeni UE.
  • Aveți dreptul la liberă circulaţie în orice alt stat membru al Uniunii Europene  (inclusiv Italia), doar cu cartea de identitate sau cu paşaportul valabile.
  • În privința dreptului de ședere, puteţi rămâne în Italia până la 3 luni, având în posesie doar cartea de identitate sau paşaportul valabile, fără alte condiţii.
  • Puteţi rămâne în Italia peste 3 luni dacă:
  • sunteţi salariat sau lucrător autonom;
  • dispuneţi de resurse suficiente, atât pentru dumneavoastră, cât şi pentru membrii familiei, astfel încât să nu deveniţi o povară pentru sistemul de asistenţă socială al Italiei şi deţineţi o asigurare medicală;
  • studiaţi sau vă perfecţionaţi profesional într-o instituţie publică sau privată agreată de statul italian, cu condiţia de a dovedi mijloace de subzistenţă, atât pentru dumneavoastră, cât şi pentru membrii familiei şi să deţineţi o asigurare medicală;
  • sunteţi membru de familie al unui cetăţean comunitar cu drept de şedere în Italia aflat în întreţinerea acestuia.

Aveţi următoarele obligaţii:

  • Să respectaţi legile şi reglementările interne ale statului gazdă;
  • În cazul unei şederi care depăşeşte 90 de zile (3 luni), sunteţi obligaţi: Să vă înscrieţi în Registrul de evidenţă a populaţiei din Italia (Anagrafe), de la nivelul primăriei (Comune) de care aparţineţi. Pentru aceasta, pe lângă fotocopiile unui act de identitate în curs de valabilitate (paşaport sau carte de identitate) şi ale codului fiscal, este necesar să depuneţi documentaţie specifică care variază, în funcţie de motivul şederii (muncă, studiu, membru de familie). Pentru obţinerea certificatului trebuie plătite două taxe de timbru de câte14,62 euro fiecare;
  • Și membrii dvs. de familie, care vă însoţesc în Italia au obligaţia de a se înscrie în Registrul de evidenţă al populaţiei

Atenţie!!! Potrivit prevederilor Decretului legislativ 32/2008, absenţa înscrierii la Serviciul de evidenţa populaţiei poate duce la îndepărtarea de pe teritoriul italian.

  • Pentru înscrierea la Serviciul Sanitar Naţional trebuie să demonstraţi fie că lucraţi legal în Italia, fie că sunteţi membru de familie al unui cetăţean comunitar care lucrează legal în Italia, fie că deţineţi un atestat de şedere permanentă, fie că sunteţi şomer înscris pe listele persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă sau participaţi la un curs de formare profesională, fie deţineţi unul dintre următoarele formulare europene: E106, E109, E120, E121. De asemenea, indiferent dacă sunteţi sau nu rezidenţi pe teritoriul Italiei, aveţi dreptul la prestaţii medicale cu caracter urgent. Pentru înscrierea la Serviciul Sanitar Naţional trebuie să vă adresaţi Unităţii spitaliceşti/ ASL de la locul de domiciliu.
  • Dacă vă aflaţi în posesia unei diplome obţinute într-un stat membru UE, puteţi obţine recunoaşterea dreptului de a exercita respectiva profesie în Italia, în urma prezentării unei cereri şi a documentelor necesare la autorităţile competente. Autoritatea competentă din Italia pentru recunoaşterea diplomei dvs. este în funcţie de aceasta:
    • Ministerul Justiţiei pentru diplomele de: avocat, agrotehnician, agent de schimb, asistent social, biolog, chimist, tehnolog, alimentar, inginer agronom, contabil, contabil autorizat, consultant de muncă, geolog, expert agrar, expert industrial, inginer silvicultor, inginer civil, inginer industrial, inginer sisteme informatice, psiholog, tehnolog alimentar, ziarist.
    • Ministerul Sănătăţii pentru profesiile din domeniul sanitar: dentist, medic chirurg, oftalmolog, podolog, veterinar, farmacist, moaşă, specialităţi paramedice, asistent medical, asistent medical pediatru, fizioterapeut, dietolog, tehnician, logoped, podolog.
    • Ministerul Dezvoltării Economice pentru consultanţi în proprietăţi industriale.
    • Ministerul Educaţiei Publice, Universităţii şi Cercetării pentru absolvenţii şcolilor şi a instituţiilor de învăţământ, de educaţie secundară şi artistică, inclusiv conservatoarele, academiile şi institutele superioare pentru industria artistică, arhitect, cercetător universitar, educator, învăţător, profesor.

Pentru informații suplimentare, puteți consulta:  http://www.politichecomunitarie.it/attivita/17592/riconoscimento-delle-qualifiche-professionali-guida-allutente

Atenție: Verificaţi dacă activitatea dvs. profesională este reglementată sau nu în România, pentru a şti cărei instituţii din țara noastră, trebuie să vă adresaţi pentru a solicita eliberarea adeverinţei de conformitate cu directivele Uniunii Europene, necesară pentru întocmirea dosarului de recunoaştere a calificării profesionale în străinătate. Pentru informații suplimentare, puteți consulta:  http://www.cnred.edu.ro/#Adeverinte

  • Dovada existenţei unei relaţii de muncă între un angajator şi un lucrător este reprezentată de încheierea unui contract de muncă între cele două părţi. În Italia nu există un contact de muncă tip valabil la nivel naţional. Fiecare contract are elemente proprii în funcţie de tipul de raport de muncă pe care îl vizează. În general un contract de muncă trebuie să conţină următoarele elemente: tipologia contractuală; indicarea contractului colectiv de muncă aplicabil; datele de identificare ale angajatorului şi ale salariatului; data de începere a raportului de muncă; locul de muncă; funcţia şi încadrarea profesională a salariatului; nivelul retribuţiei şi compoziţia acesteia; programul de lucru; indicarea duratei perioadei de probă. Contractul individual de muncă trebuie să respecte Contractul Colectiv Naţional de Sector sau la nivel teritorial / de unitate.
  • în Italia nu există un salariu minim pe economie, existând un salariu minim de încadrare stabilit la nivelul fiecărui sector economic care se negociază periodic prin contractele colective de muncă între organizaţiile reprezentative sindicale şi cele patronale.
  • Înainte de începerea lucrului, angajatorul este obligat să transmită comunicarea obligatorie cu privire la începerea raportului dvs. de muncă la centrul pentru plasare în muncă competent/”centro per l’impiego” şi la institutele de protecţie socială competente (Institutul Naţional pentru Protecţie Socială – I.N.P.S. şi Institutul Naţional pentru de Asigurare împotriva Accidentelor de muncă şi Bolilor Profesionale – I.N.A.I.L.), în conformitate cu prevederile legislaţiei italiene din domeniu, pentru ca ulterior să puteți beneficia corespunzător de drepturi în caz de șomaj, boală, accidente, maternitate, pensie, invaliditate.
  • Cuantumul contribuţiilor de asigurări sociale plătite în Italia diferă în funcţie de sectorul de activitate, tipul de activitate desfăşurat, dimensiunea întreprinderii, încadrarea profesională şi uneori şi de zona geografico-administrativă unde funcţionează firma respectivă. Majoritatea lucrătorilor din sistemul privat şi a lucrătorilor autonomi sunt asiguraţi la Institutul Naţional de Protecţie Socială (INPS) – www.inps.it.
  • Cota medie de contribuţii de asigurări sociale plătită de angajator (exceptând cazurile în care se beneficiază de scutiri) este de 32,70% aplicată retribuţiei brute, în cazul marii majorităţi a lucrătorilor subordonaţi. Cota medie de contribuţii de asigurări sociale plătite de angajat este de 9,19% din retribuţie.
  • INAIL (www.inail.it) este instiția responsabilă de asigurarea lucrătorilor împotriva accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, precum şi de acordarea prestaţiilor de urmaşi ai lucrătorilor decedaţi în urma unui accident de muncă, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.
  • Pentru a beneficia de prestatiile pentru șomaj un lucrator trebuie să cotizeze la sistemul de securitate socială cel puţin 52 de săptămâni în ultimii 2 ani înaintea întreruperii raportului de muncă şi de asemenea, să fi plătit cel puţin o contribuţie săptămânală în perioada ce precede celor doi ani. De asemenea, după încetarea raportului de muncă, lucrătorul trebuie să se adreseze Centrului de Ocupare / Centro per l’impiego pentru a efectua declaraţia privind disponibilitatea sa imediată de a se angaja. Perioada maxima de plată a prestatiei pentru șomaj este de 8 luni dacă lucrătorul nu a împlinit încă vârsta de 50 de ani; respectiv de maxim 12 luni dacă lucrătorul are mai mult de 50 de ani.
  • Pentru obţinerea prestaţiei pentru şomaj lucrătorul trebuie să prezinte o cerere la Institutului Naţional de Protecţie Socială, în termen de 68 de la încetarea raportului de muncă, fie online pe site-ul INPS (www.inps.it), fie cu ajutorul unui patronat care asistă gratuit lucrătorii. În alternativă, poate apela numărul gratuit al INPS: 803164.
  • Lucrătorii care şi-au dat demisia nu au dreptul la indemnizaţia de şomaj (cu excepţia demisiei pentru justă cauză – e necesar pe lângă documentele solicitate în mod normal să prezinte şi eventuale somaţii, plângeri, citaţii, precum şi rezultatul conflictului judiciar sau extrajudiciar).
  • În situaţiile în care lucrătorii nu pot demonstra că au plătit cel 52 de contribuţii săptămânale în ultimii 2 ani, însă în anul anterior au lucrat cel puţin 78 de zile, pot solicita la I.N.P.S. acordarea indemnizaţiei de şomaj cu cerinţe limitate, până la 31 martie din anul următor. Există, de asemenea, indemnizaţii de şomaj acordate anumitor categorii de şomeri: lucrători agricoli, lucrători în domeniul construcţiilor, ucenici.
  • Dacă doriți să reveniți în România, unde să vă căutați un loc de muncă, pentru a nu vi se întrerupe ajutorul de şomaj la care aveți dreptul în Italia, este necesar să anunţați INPS înaintea plecării şi să solicitați eliberarea formularului E303. Ulterior, în termen de 7 zile, trebuie să vă înregistrați la Agenţia judeţeană de ocupare a forţei de muncă din România, ca persoană aflată în căutarea unui loc de muncă, utilizând formularul E303 obţinut din Italia. Conform regulilor europene, in România veți beneficia de prestaţiile de şomaj oferite de statul italian timp de maxim 3 luni.
  • Lucrătorii care îşi încetează activitatea profesională şi îndeplinesc cerinţele prevăzute de lege pot beneficia de pensionare pentru limită de vârsta. În anul 2012, vârsta de pensionare, pentru lucrătorii din domeniul privat este: pentru bărbaţi – 66 de ani şi pentru femei – 62 de ani. Vârsta de pensionare va creşte treptat, tinzând spre egalizarea condiţiilor de pensionare între toate categoriile de lucrători, bărbaţi şi femei. De asemenea, este necesară realizarea unui stagiu minim de cotizare de 20 de ani.
  • Pensia anticipată este recunoscută lucrătorilor cu un stagiu minim de cotizare de 42 de ani si 1 luna (bărbaţi) şi 41 de ani şi 1 luna (femei). Condiţiile privind stagiul de cotizare vor continua să crească treptat.

Dacă perioada în care ați fost asigurat în Italia, nu este suficient de lungă pentru a putea beneficia de prestaţii contributive în acest stat, vor fi luate în calcul toate perioadele de asigurare realizate în alte state membre ale UE sau ale Spaţiului Economic European, prin aplicarea principiului totalizării. Subliniem că, valoarea prestaţiei va fi stabilită în raport cu stagiul de cotizare al persoanei la sistemul de asigurări sociale al respectivului stat membru.

  • Pentru membrii dvs. de familie (soţul/soţia; copiii minori/majori cu handicap; fraţii, surorile şi nepoţii minori sau majori cu handicap, dacă sunt orfani de ambii părinţi şi nu au dreptul la pensie de urmaş), dacă lucraţi legal în Italia, puteţi beneficia de alocaţia pentru nucleul familial acordată în Italia, chiar dacă aceştia se află în România.
  • Dacă aţi fost detaşat de către o firmă din România, în Italia, trebuie să vi se asigure „aceleaşi condiţii de muncă” ca şi pentru lucrătorii italieni care desfăşoară activităţi similare (de ex.: salariu minim, inclusiv plata orelor suplimentare; programul maxim de lucru şi perioada minimă de odihnă, durata minimă a concediului anual plătit; securitatea, sănătatea şi igiena la locul de muncă, etc.).
  • Înainte ca lucrătorii români detașați să plece în Italia, angajatorul acestora trebuie să le întocmească acte adiţionale la contractele individuale de muncă, pe care să le înregistreze la inspectoratul teritorial de muncă competent. Totodată, trebuie să solicite la Casa Naţională de Pensii Publice eliberarea documentului portabil A1 (fostul formular E 101), iar la Casa Judeţeană/Municipală de Sănătate, eliberarea formularului S1 (fostul formular E 106).
  • Instituţiile de securitate socială dintr-un stat membru fac schimb de informaţii, prin intermediul formularelor europene, cu instituţiile omoloage din alt stat membru, pentru a decide asupra deschiderii dreptului dvs. la prestaţiile de securitate socială.

Atenție: În anumite cazuri, de exemplu atunci când vă încetează activitatea în România şi urmează să vă desfăşuraţi activitatea în Italia, este recomandabil să solicitaţi de la AJOFM/AMOFM Bucureşti eliberarea formularului U1 / E 301, chiar dacă nu anticipaţi o situaţie de şomaj. În felul acesta, dacă va fi cazul, în momentul solicitării indemnizaţiei de şomaj, în Italia, dacă va fi necesară totalizarea perioadelor de asigurare realizate, veţi câştiga timp şi veţi beneficia imediat de deschiderea dreptului.

Instituţiile din România competente cu eliberarea formularelor europene sunt:

  • Casa Naţională de Pensii Publice, pentru: legislaţia aplicabilă;
  • Casele teritoriale de pensii, pentru:
    • pensiile pentru limită de vârstă;
    • pensiile anticipate si anticipate parţiale;
    • pensiile de invaliditate;
    • pensiile de urmaş;
    • indemnizaţiile pentru incapacitate de muncă determinată de boli profesionale si accidente de muncă;
    • prestaţiile în natură în caz de boală profesională şi accident de muncă;
    • ajutorul de deces.
    • Casele de asigurări de sănătate, pentru:
      • prestaţiile în natură de boală si maternitate;
      • indemnizaţia de maternitate;
      • indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă determinată de boli obişnuite sau accidente în afara muncii;
      • indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav;
      • indemnizaţia pentru prevenirea îmbolnăvirilor si recuperarea capacităţii de muncă (exclusiv situaţiile rezultate ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale).
      • Agenţiile judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă, pentru: indemnizaţia pentru şomaj;
      • Agenţiile judeţene pentru prestaţii sociale, respectiv Agenţia pentru prestaţii sociale a municipiului Bucureşti, pentru:
        • alocaţia de stat pentru copii;
        • indemnizaţia pentru creşterea copilului sau, după caz, stimulentul lunar;
        • indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului cu handicap.

Atenție!: Formularul E 401 (atestat privind componenţa familiei în vederea acordării prestaţiilor familiale) în partea B se completează de către autorităţile administraţiei publice locale, prin oficiul de stare civilă de la reşedinţa solicitantului sau compartimentul de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor de la reşedinţa solicitantului, sau, după caz, structurile teritoriale ale Oficiului Român pentru Imigrări, în cazul României.

  • Institutiile competente din Italia responsabile de formularele europene sunt: Institutul Naţional de Protecţie Sociala (INPS) pentru majoritatea prestaţiilor (pensii, şomaj, alocaţii pentru copii, etc.), Institutul Naţional de Asigurare Împotriva Accidentelor de Muncă şi Bolilor Profesionale (INAIL) pentru accidente de muncă şi boli profesionale, iar pentru seria de formulare privind dreptul la asistenţă medicală organismul competent este ASL (unitatea spitalicească locală). Pentru mai multe informaţii, puteţi consulta: http://ec.europa.eu/employment_social/social-security-directory/welcome.seam?langId=ro
  • Atunci când se prezintă unei instituții italiene un formular european, în limba română, aceasta poate sa-l compare cu unul redactat în limba italiană, conţinutul formularului fiind lesne de interes. Datorită conţinutului explicit, problemele lingvistice nu ar trebui să constituie un obstacol pentru valorificarea drepturilor de securitate socială.

NOTA: Pentru obținerea de informații suplimentare pot fi consultate site-ul Ministerului Muncii, Familiei și Protectiei Sociale (www.mmuncii.ro), al Ministerului Muncii și Politicilor Sociale (www.lavoro.gov.it), al Institutului Naţional de Protecţie Socială (www.inps.it), portalul EURES al mobilitatii europene pentru ocuparea fortei de munca (www.europa.eu/eures) şi http://ec.europa.eu/employment_social/social-security-directory/welcome.seam?langId=ro.

In cazul apariţiei unor conflicte de muncă cetăţenii români se pot adresa următoarelor instituţii:

  • Inspecţiei Muncii din cadrul Direcţiei Teritoriale de Muncă din zona unde îşi desfăşoară activitatea, atât direct, cât şi prin intermediul altor instituţii/organizaţii. Pentru a afla adresa/numărul de telefon sau fax al Inspecţiei Muncii competente din punct de vedere teritorial puteţi accesa site-ul Ministerului Muncii italian, respectiv: http://www.lavoro.gov.it/Lavoro/Istituzionale/Ministero/UfficiTerritoriali/;
  • Carabinierii pentru Protecţia Muncii (Carabinieri per la tutela del lavoro) care îşi desfăşoară activitate pe lângă Direcţiile Provinciale de muncă;
  • Institutul Naţional de Protecţie Socială (INPS) şi Institutul Naţional de Asigurare Împotriva Accidentelor de Muncă şi Bolilor Profesionale (INAIL) – pentru verificarea îndeplinirii obligaţiilor de plată a contribuţiilor de asigurări sociale;

–  Sindicatului la care sunt afiliați, ai căror jurişti şi avocaţi îi pot consilia şi le apăra interesele.

Instanţei de judecată competente – pentru mai multe detalii, puteţi consulta http://ec.europa.eu/civiljustice/jurisdiction_courts/jurisdiction_courts_ita_ro.htm

Lucrătorii care se confruntă cu probleme de muncă în Italia, pot solicita sprijinul următoarelor instituții ale Statului Român:

Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă/Direcţia Relaţii Internaţionale, EURES şi Mediere

Strada str. Avalanşei nr. 20-22, sector 4, Bucureşti,

tel: 004021- 303.98.32, www.muncainstrainatate.anofm.ro,

e-mail: dmm@anofm.ro

 

Ambasada României în Republica Italiană

Biroul Ataşatului pe Probleme de Muncă şi Sociale

Via Nicolò Tartaglia n.36, 00197 Roma

tel: 0039.06.806.96.326; fax: 0039.06.808.49.95

e-mail:mirela.videa@roembit.org; secretariat.ambasada@roembit.org

Pentru pregătirea cererilor în vederea obținerii diferitelor prestații de securitate socială în Italia, cetățenii români se pot adresa patronatelor, care oferă asistență gratuită în acest sens.

ATENTIE: evitaţi munca ilegala deoarece are consecinţe grave atât pentru angajat, cât şi pentru angajator!

 

STABILIREA DREPTURILOR DE PENSIE ÎN CAZUL LUCRĂTORILOR MIGRANŢI

  1. 1.            Stabilirea drepturilor de pensie în cazul lucrătorilor migranţi care au realizat perioade de asigurare în România şi în alte state membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European sau în Elveţia

Începând cu data de 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, România aplică prevederile regulamentelor europene în domeniul securităţii sociale.

În relaţiile dintre statele membre s-au aplicat prevederile Regulamentelor (CEE) nr. 1408/71 şi 574/72, până la data de 30 aprilie 2010, înlocuite, începând cu data de 1 mai 2010, de Regulamentul  (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială şi de Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004.

În relaţia cu statele membre ale Spaţiului Economic European şi cu Elveţia sunt aplicabile, în continuare, dispoziţiile Regulamentelor (CEE) nr. 1408/71 şi 574/72.

Aceste acte normative comunitare au la bază următoarele principii:

  • Egalitatea de tratament între cetăţenii statelor membre: acordarea aceloraşi drepturi şi impunerea aceloraşi obligaţii de securitate socială între cetăţenii proprii şi cei ai altor state membre, care se deplasează între statele membre, în vederea desfăşurării unei activităţi profesionale sau a stabilirii domiciliului;
  • Determinarea legislaţiei aplicabile, astfel încât o persoană să nu fie supusă, în acelaşi timp, mai multor legislaţii de securitate socială sau, dimpotrivă, să nu facă obiectul niciunei legislaţii;
  • Totalizarea perioadelor de asigurare în vederea stabilirii şi acordării drepturilor, ceea ce presupune că instituţia competentă, la calcularea drepturilor ce îi revin unui lucrător migrant (persoană ce şi-a desfăşurat activitatea în mai multe state membre), ia în considerare atât perioadele de asigurare realizate în propriul stat, cât şi perioadele realizate în celelalte state membre, drepturile fiind calculate de fiecare stat, proporţional cu perioada de asigurare;
  • Exportul prestaţiilor, ceea ce presupune dreptul unui lucrător migrant de a beneficia de prestaţiile dobândite în statele în care şi-a desfăşurat activitatea, pe teritoriul statului de domiciliu.
  • Buna cooperare administrativă transfrontalieră, principiu conform căruia instituţiile statelor membre trebuie să îşi acorde bunele oficii şi să acţioneze ca şi cum ar aplica propria legislaţie la solicitarea instituţiilor altor state membre.

Casa Naţională de Pensii Publice are rolul de organism de legătură pentru stabilirea pensiilor pentru limită de vârstă, pensiilor anticipate, pensiilor anticipate parţiale, pensiilor de invaliditate, pensiilor de urmaş, acordarea prestaţiilor în caz de accident de muncă şi boală profesională,  neavând atribuţii legate de stabilirea şi plata pensiilor în sistemul public de pensii din România, atribuţii ce revin exclusiv caselor teritoriale/sectoriale de pensii care stabilesc şi plătesc drepturi de pensie acordate din sistemul public de pensii din România.

Stabilirea drepturilor de pensie

Persoanele care au desfăşurat activităţi profesionale în România şi în alte state membre pot solicita acordarea drepturilor de pensie atât potrivit legislaţiei în vigoare în România, cât şi potrivit legislaţiei celuilalt stat membru implicat.

În România, cadrul legal în domeniul pensiilor este reprezentat, în prezent, de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare de la data de 1 ianuarie 2011.

Stagiul de cotizare prevăzut de lege pentru obţinerea drepturilor de pensie din sistemul public de pensii din România, în cazul lucrătorilor migranţi, se calculează prin însumarea perioadelor de asigurare realizate în România cu cele de asigurare realizate în alte state membre în care solicitantul a desfăşurat activităţi profesionale şi confirmate ca atare de instituţiile competente ale statelor membre implicate.

Drepturile de pensie comunitară sunt calculate proporţional cu perioadele de asigurare realizate în fiecare stat membru implicat, cu respectarea principiului pro rata temporis.

La momentul îndeplinirii condiţiilor de pensionare:

 În cazul persoanelor stabilite pe teritoriul altor state membre, cererea de acordare a drepturilor de pensie se depune la instituţia de asigurări sociale de la locul de domiciliu (loc de şedere permanentă), care face toate demersurile către instituţia competentă din România, nefiind necesară deplasarea în România a solicitantului stabilit în străinătate sau la instituţia statului membru la a cărui legislaţie a fost supus ultima dată, dacă solicitantul sau susţinătorul decedat, după caz, nu a fost supus legislaţiei pe care o aplică instituţia de la locul de domiciliu (loc de şedere permanentă).

Cererea va fi însoţită de toate documentele prevăzute de legislaţia română în vederea acordării drepturilor de pensie; vor fi prezentate, obligatoriu, actele din care să rezulte perioadele de activitate din România (carnetul de muncă sau adeverinţe eliberate, în condiţiile legii, de foştii angajatori din România, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001).

Dovada vechimii în muncă realizată de foştii asiguraţi ai sistemului de asigurări sociale din România până la data de 1 aprilie 2001, dată de la care evidenţa perioadelor de asigurare în sistemul public de pensii este deţinută, în format electronic, de casele teritoriale de pensii, iar la nivel central de CNPP, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege.

Potrivit prevederilor legale în vigoare, în cazul în care solicitantul nu este în posesia acestor documente, este necesar să se adreseze, în nume propriu, foştilor angajatori sau deţinătorilor de fonduri arhivistice, în vederea obţinerii lor.

Persoanele care nu se află în posesia carnetului de muncă vor solicita eliberarea de adeverinţe de vechime în muncă fostelor unităţi angajatoare sau deţinătorilor arhivelor acestora, adeverinţe care vor cuprinde obligatoriu cel puţin următoarele elemente:

–           a) denumirea angajatorului;

–           b) datele de identificare a persoanei;

–           c) perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere şi de încetare a raportului de muncă;

–           d) menţionarea temeiului legal în baza căruia a avut loc încadrarea;

–           e) funcţia, meseria sau specialitatea exercitată;

–           f) salariul tarifar de încadrare;

–           g) denumirea sporurilor cu caracter permanent, procentul sau suma acordată;

–           h) perioada în care a primit sporul şi temeiul în baza căruia s-a acordat.

Actele vor avea număr şi dată de înregistrare, ştampila unităţii emitente, precum şi semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unităţii.

Este necesar să solicitaţi instituţiei competente din celălalt stat membru implicat să transmită în România, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, documentele menţionate mai sus, aflate în posesia dvs., în vederea stabilirii drepturilor de pensie, în conformitate cu prevederile regulamentelor europene din domeniul coordonării sistemelor de securitate socială.

În perioada de tranziţie către schimbul electronic de date, comunicarea între organismul de legătură şi instituţiile competente din România în materie de pensii cu cele ale altor state este asigurată prin intermediul formularelor europene de legătură, convenite în aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 şi a Regulamentului (CEE) 574/72, aceste formulare menţinându-şi rolul şi modul de utilizare.

Principalele formularele standard de legătură în materie de pensii sunt următoarele:

a)    E 202 – Instrumentarea unei cereri de pensie de bătrâneţe

b)    E203 –  Instrumentarea unei cereri de pensie de urmaş

c)    E204 – Instrumentarea unei cereri de pensie de invaliditate

d)    E205 – Atestat privind cariera de asigurat în………(Romania)

e)    E207 – Certificat privind cariera asiguratului

f)     E210 – Notificarea deciziei cu privire la o cerere de pensie

g)    E211 – Sumarul deciziilor

h)   E213 – Raport medical detaliat

i)     E001 – Formular de comunicare

După ce instituţiile competente ale statelor membre implicate îşi comunică, prin intermediul formularelor standard de legătură, toate informaţiile necesare, acestea vor emite decizii proprii privind admiterea sau respingerea cererii de pensionare, decizii pe care le vor comunica persoanei interesate şi/sau celeilalte/celorlalte instituţii competente.

Precizăm că nu este necesar ca solicitantul să îndeplinească simultan condiţiile necesare deschiderii drepturilor de pensie în toate statele membre implicate, drepturile de pensie fiind acordate cu respectarea prevederilor legislaţiilor naţionale în materie.

Revizuirea drepturilor de pensie

O persoană care beneficiază deja de o pensie din sistemul public de pensii din România, dar care a lucrat în mod legal şi într – un alt stat membru, poate solicita revizuirea drepturilor de pensie în aplicarea regulamentelor europene. La calculul pensiei comunitare se au în vedere şi perioadele de asigurare realizate în celălalt stat membru implicat. După calcularea pensiei comunitare, aceasta se compară cu pensia naţională în plată şi se acordă pensia stabilită în cuantum mai avantajos.

Drepturile de pensie cuvenite urmează a fi primite, fie în România, fie în statul de domiciliu (loc de şedere permanentă), în acest din urmă caz persoana interesată comunicând direct sau prin intermediul instituţiei competente în materie de pensii din statul de domiciliu, detaliile contului bancar în care va fi transferată suma cuvenită cu titlu de pensie, din sistemul public de pensii din România.

Exportul prestaţiilor

În vederea asigurării exportului prestaţiilor pe teritoriul statului de domiciliu (de şedere permanentă), titularul drepturilor de pensie fie transmite detaliile bancare (numele aşa cum este înregistrat la bancă, denumirea băncii, adresa băncii, cod de identificare bancară – BIC/SWIFT, număr de cont bancar internaţional – IBAN), prin intermediul instituţiei de asigurări sociale de la locul de şedere permanentă, fie completează declaraţia de transfer în străinătate al drepturilor cuvenite beneficiarilor sistemului public de pensii şi o depune la sediul casei teritoriale de pensii, personal sau prin mandatar desemnat cu procură specială în acest sens, emisă conform legii, însoţită de un document care confirmă detaliile bancare şi de o copie a actului de identitate al titularului care atestă locul de şedere permanentă. Transmiterea declaraţiei de transfer în străinătate al drepturilor cuvenite şi a documentelor care o însoţesc se poate face prin poştă, la sediul casei teritoriale de pensii sau prin e-mail, scanate, la adresa electronică oficială a casei teritoriale de pensii, postate de instituţia menţionată pe site-ul acesteia.

Utilizarea certificatului de viaţă ca instrument de verificare administrativă:

Pentru a se evita efectuarea unor plăţi necuvenite sau către beneficiari nerezidenţi în România a căror situaţie s-a modificat, cu efecte asupra obligaţiei casei teritoriale de pensii competente de a achita drepturile de pensie şi/sau alte drepturi care se stabilesc şi se plătesc de către casele teritoriale de pensii, se va utiliza certificatul de viaţă ca şi instrument de verificare administrativă.

În acest scop, se utilizează modelul unic de certificat de viaţă, care constituie dovada pe baza căreia se continuă plata drepturilor cuvenite beneficiarilor nerezidenţi.

Certificatul de viaţă va fi emis în dublu exemplar şi transmis de către casa teritorială de pensii competentă beneficiarilor nerezidenţi, în versiune bilingvă, utilizându-se, alături de limba română, o limbă de circulaţie internaţională.

Un exemplar al certificatului de viaţă va rămâne la casa teritorială de pensii competentă, însoţit de dovada comunicării beneficiarului nerezident (confirmare de primire sau recomandată).

Certificatul de viaţă este completat în Partea A de către casa teritorială de pensii competentă, precizându – se data limită de restituire a certificatului de viaţă de către beneficiar.

Beneficiarul nerezident are obligaţia de a completa Partea B a certificatului de viaţă, în faţa unei autorităţi legale de pe teritoriul statului de şedere permanentă şi de a – l transmite casei teritoriale de pensii competente până la data menţionată în partea A.

   Organism de legătură

Casa Naţională de Pensii Publice îndeplineşte rolul de organism de legătură pentru:

  • stabilirea pensiilor pentru limită de vârstă, pensiilor anticipate, pensiilor anticipate parţiale, pensiilor de invaliditate şi a pensiilor de urmaş;
  • acordarea ajutoarelor de deces.

 DATE DE CONTACT

 

ADRESA DE CORESPONDENŢĂ: Casa Naţională de Pensii Publice, Direcţia Relaţii Internaţionale, str. Latină nr. 8, sector 2, Bucureşti, cod poştal 020793.

 

ADRESA DE E-MAIL: dre.cnpas@cnpas.org

TELEFON: 0040 21 311 80 47

 

PROGRAM DE AUDIENŢE:

–       telefonice: Marţi, Miercuri şi Vineri, orele 10.00 – 14.00

–       la sediul instituţiei: Luni şi Joi, orele 8.30  – 16.30

Instituţii competente

Pentru aplicarea prevederilor Regulamentelor (CE) nr. 883/2004 şi 987/2009, precum şi ale Regulamentelor (CEE) nr. 1408/71 şi 574/72, au fost desemnate ca instituţii competente:

  1. casele teritoriale de pensii pentru pensiile pentru limită de vârstă, pensiile anticipate şi anticipate parţiale, pensiile de invaliditate, pensiile de urmaş, ajutoarele de deces, precum şi pentru prestaţiile în bani şi în natură acordate în caz de boală profesională şi accident de muncă;
  2. casele de pensii sectoriale pentru pensiile pentru limită de vârstă, pensiile anticipate şi anticipate parţiale, pensiile de invaliditate, pensiile de urmaş, ajutoarele de deces;
  1. unităţile specializate ale sistemelor proprii de asigurări sociale, neintegrate sistemului public de pensii pentru acordarea prestaţiilor prevăzute de legislaţia în conformitate cu

care îşi desfăşoară activitatea.

Sursa: Casa Naţională de Pensii Publice din România: http://www.cnpas.org

Annunci