Quest’anno sono successe troppe cose. Mi meraviglio di non essere crollata psichicamente.

Ho scritto prima un elenco, poi ho deciso di cancellarlo. Non ha senso dettagliare tutti i dolori, le sconfitte, i tradimenti, i problemi gravissimi dei miei cari, la mancanza di lavoro e di mezzi.

Ho scelto di nascondermi dentro una crisalide di dolcezza e amore per non implodere, questo mi ha portato a non uscire più, a non frequentare più amici. Ho costruito un’isola che non c’è, tanto per non pensare più, dove esiste solo la routine delle piccole cose: altrimenti impazzirei. 

Credo nei miracoli. Non so come chiamarli, come aiutarli. Adesso stringo forte tutto quello che c’è intorno a me, l’amore, la famiglia, la lucidità; stringo i denti e continuo a combattere, con poca fiducia ma molta testardaggine. Mi verrà un’idea, lo so. Ma non so quando, come e chi sarò in quel momento, chi troverò ancora ad aspettarmi, oltre alla mia incrollabile metà.

Prea multe lucruri s-au întâmplat în acest an. Sunt surprinsă că nu am avut o cădere nervoasă.

Am scris o listă, apoi am decis să o șterg. Nu are nici un sens să detaliez toate durerile, înfrângerile, trădările, problemele foarte grave ale familiei mele, lipsa locului de muncă și a resurselor.

Am ales să mă ascund într-o crisalidă de dulceață și dragoste pentru a nu imploda, prin urmare nu am mai ieșit și nu am mai frecventat prietenii. Mi-am construit o insulă care nu există, doar ca să nu  gândesc, un loc în care  nu există decât rutina lucrurilor mici, altfel aș înnebuni.

Cred în miracole. Nu știu cum să le invit, cum să le ajut. Acum strâng la piept tot ceea ce mă înconjoară, dragostea, familia, luciditatea, scrășnesc dinții și continui lupta, cu puțină încredere, dar multă încăpățânare. O să-mi vină o idee, știu. Dar nu știu când, cum și cine voi fi în acel moment, cine  mă va mai aștepta, în afară de jumătatea mea de neclintit.

Annunci