Tag

, , ,

Auguro un buon compleanno al Comune di questa amata città, la mia. Sono venuta da lontano per essere adottata, le prime volte che ci siamo viste sembrava un istrice, ma poi con la conoscenza è scattato l’amore. Quando ne parlo e la percorro non sento quell’elettricità che mi anima a Oradea, o a Bucuresti. Non ha il carisma di Milano o Firenze o Venezia (a Roma e più al sud non ci sono ancora stata). No, Bologna ha l’abbraccio forte delle donne decise che è bella con l’intonaco incupito nelle stradine modeste, spavalda nei borghi di gente tosta e affascinante nelle strade o palazzi dei ricchi commercianti o dei nobili con i piedi per terra, cocciuta e provocatrice nei luoghi del Comune o dell’Università. Oh, di provocazione ce né da vendere qui! Di lavoro, di ricchezza, di piacere, e, ahinoi! anche di sonnolenza. Una storia di resistenza, d’ingegno, di solidità. Questa vera signora con i calli alle mani, che guarda negli occhi imperatori, papi, generali … questa e la mia città! Un po’ diversa da quella che si vede nella sporcizia, il governo approssimativo, la lotta ideologica di chi la vuole sposare il 5 giugno. Ma lei ne ha passate tante, sopravvivrà all’incapacità e, spero, abbraccerà il cambiamento, ha troppo sangue nelle vene per addormentarsi.

Întâia oară am văzut Bologna în ziua în care am ajuns în Italia, obosită dar entuziastă. Nu mi-a plăcut tot ce am văzut, dar când mama m-a dus în piața lui Neptun, strada Rizzoli în fața palatului Re Enzo mi s-a părut de poveste. A doua și a treia oară nu a mers așa bine. Apoi m-am mutat aici, după câteva luni triste am început să o cunosc. Nu simt furnicături pe șira spinării, ca în Oradea, București, Milano, nici încântarea de la Firenze sau Veneția. Orașul meu e altfel: e o femeie puternică, frumoasă în străzile modeste sau părăginite, curajoasă în străzile de unde s-au născut mișcările sociale, fascinantă în palatele sau străzile neguțătorilor sau nobililor – și asta e o poveste lungă, nobilii aici sunt altfel – înăpățânată și provocatoare la Universitate sau Primărie. De ce spun și la Primărie? Păi voi ați mai văzut primării să construiască bazilici cetățenești ca să demostreze ceva Papei? Sub surâsul binevoitor se ascunde multă provocare …  Aici nu lipsește munca, bogăția, plăcerea, dar nici somnolența. Inventivitate, soliditate, rezistență. Bologna e o doamnă cu bătături la mâini, care a dat cu tifla împăraților, papilor, generalilor! Orașul meu iubit e aici, sub crusta de murdărie, guvernare aproximativă, promisiuni și belele ideologice în vederea votului administrativ din iunie. Orașul meu e altfel decât pare, a trecut prin multe și va supraviețui și acum, sper să știe cum și cât să se schimbe, nu poate să adoarmă, are sângele prea cald în vine!

La mulți ani Primărie, cu dragoste!

Annunci