Tag

, , , , ,

Best things in life are free, dice il saggio. Senza soldi, ma non senza spese e costi. L’amore costa impegno e continua rivalutazione di se e dell’altro; la gioia del sole di primavera, il tempo che rubi al viaggio o al lavoro. L’imparare a migliorare la propria vita costa il prezzo più alto: voglia di mettersi in gioco, umiltà, misurarsi con un ambiente ostile o nebuloso, anni di progressi buttati via per cominciare senza zavorre la nuova strada, dimenticare le lacrime per avere la forza di sorridere.

Primavera, giorno di sole e di sciopero.  Periferia di Bologna, vicino al Nuovo Cescot. Colazione al bar – che goduria! – aspettando che cominci la sessione di orientamento per quello stupendo corso finanziato dall’UE. Ieri, la sala piena di gente in piedi. 140 iscritti alla selezione, 13 posti.  Mi tremano le gambe.  La barista mi offre una mimosa. Il sole sembra brillare di più!

Il test del giorno scorso avrà scoraggiato alcuni iscritti, ma non molti. Dalla sala domande pertinenti, gente che sa di cosa parla e che cosa vuole. Più tardi, il test. Grazie al cielo che ho fatto filosofia all’università! Ogni volta che sono tentata a svalutare quella passione e gli anni in cui avrei potuto imparare qualcosa di più spendibile, la facilità di destreggiarmi tra ragionamenti mi conferma che non esistono esperienze inutili, solo incapacità di sfruttarle. Non so se il test di cultura generale fosse difficile o facile. Non lo so perché avevo il cuore nello stomaco e le budella nella gola. Come si divide 88 partecipanti per 13posti? Non lo so, meglio che al test d’ingresso all’università, lì eravamo 9 a 1.

Prometto solennemente di imparare a memoria tutti i presidenti della Repubblica, con la loro provenienza politica e geografica!

Il colloquio individuale è andato bene. Altri giorni, da impiegare in qualcosa che possa fare volare più velocemente il tempo fino alla pubblicazione dei risultati.

Se passo la selezione, sarò capace a fare bene, e sfruttare tutto quello che m’insegneranno? Avrò quel lavoro che sognavo, tra mille altre cose, da adolescente?  Non potrò fare quei viaggi programmati, l’orario è troppo impegnativo. Ma se non passo, quanti altri sogni per cui vale la pena non dormire la notte mi restano?

Non lo so. Le opportunità ci sono. Alcune offro grandi vantaggi, altre – garanzie. Tutte richiedono molto, ed io sono pronta a dare di più, di più, di più!

The best things in life are free

Valoarea lucrurilor nu se măsoară în bani, dar nu înseamnă că cele mai importante nu costă nimic. Timp, efort, sacrificii. Discernerea a ce e necesar de ceea ce e doar o piatră de moară, și ne împiedică să ne așternem iar la drum. Modestia de a pune osul, de a face tot ca și cum ar fi prima data. Depășirea nesiguranței, a neîncrederii în sine și în ce ne înconjoară.

Pe 7 martie eram în zona Arcoveggio, la Nuovo Cescot, la prezentarea unui curs de calificare finanțat de UE. 140 de înscriși la selecție, pe 13 locuri. Sala plină ochi. Proba de informatică nu e prea dificilă, deci puțini eliminați.

8 martie, zi de grevă. Ocazie perfectă de a ajunge mai devreme, o pauză de mic dejun la bar, barista îmi dă o rămurică de mimosa, cum e obiceiul în Italia. Soare, parcuri, flori, aer curat … Cu orientarea începe să se încălzească treaba, cursul va fi complex, dificil, lung. În sală mulți, mai ales tineri, pun întrebări la obiect, și eu înțeleg că e vorba de o concurență de calitate, nu doar în cantitate. Proba de logică și de cultură generală a fost grea, și în același timp mi s-a părut și ușoară. În momente de acest fel sunt fericită că am absolvit fiosofie, logica pare așa de simplă, matematica e un joc (sper să nu citească profa sau proful de mate, ne-am scos reciproc peri albi la școală!). 

La colocviu individual a mers totul strună. Acum îmi umplu zilele cu de toate, să treacă timpul mai repede Și promit ”solemn” să învăț pe de rost lista președinților Italiei. Așa, că nu se știe niciodată …

O să intru? O să fac față? O să găsesc unde să fac practică? O să reușesc să găsesc locul acela de muncă, cel pe care l-am visat – printre altele – în adolescență, sau curajul să caut clienți? O să renunț la întâlnirea din România, poate și la vacanța la munte… Dacă nu intru, unde găsesc ceva care să facă inima să-mi bată la fel de repede, și să aibă căutare și sens?

Nu știu. Dar eu sunt aici, pregătită, deci o să fie și ocaziile.

 

Annunci